În rândul sfinților care au mărturisit cu sângele lor credința curată în Hristos, Sfânta Muceniță Tomaida ocupă un loc de cinste, fiind chip al curăției, al dârzeniei și al dragostei față de poruncile Domnului. Viața sa sfântă, mucenicia ei, cât și impactul duhovnicesc asupra lumii ortodoxe, o recomandă ca pildă vie de urmat pentru credincioșii de pretutindeni, mai ales pentru cei ce doresc să trăiască în sfințenie în mijlocul lumii.
Viața și contextul istoric
Sfânta Muceniță Tomaida a trăit în secolul al V-lea, în cetatea Alexandriei Egiptului, într-o perioadă de mari frământări religioase și sociale. Egiptul acelui veac, deși păstrător al unei vechi tradiții creștine, era adesea tulburat de lupte doctrinare, iar societatea era marcată de păgânisme reziduale și de o moralitate adesea șubredă. În acest context, curăția trupească și sufletească era tot mai greu de păstrat, iar tinerii creștini se vedeau adesea puși în fața unor ispite cumplite.
Tomaida s-a născut într-o familie creștină evlavioasă. Părinții ei, iubitori de Hristos, au crescut-o în duhul Scripturilor și al învățăturilor Bisericii. Încă din copilărie, a arătat o dragoste adâncă pentru viața curată și pentru rugăciune, având o înțelepciune peste vârsta ei. Ajungând la vârsta potrivită, a fost căsătorită cu un tânăr creștin din Alexandria, cu care a dus o viață pașnică și temătoare de Dumnezeu.
Mucenicia Sfintei Tomaida
Tragedia care a transformat-o pe Tomaida în muceniță s-a petrecut în cadrul familiei extinse. Tatăl soțului ei, robit de patima desfrânării, a încercat să o silească la păcat. Sfânta, cu o fermitate demnă de mucenițele Bisericii primare, a refuzat cu hotărâre, apărându-și curăția cu prețul vieții. În miez de noapte, în fața refuzului ei categoric, socrul său a ucis-o cu sabia. Avea doar 17 ani.
Moartea sa a fost curând cunoscută în rândul creștinilor din Alexandria, iar evlavia față de ea s-a răspândit ca o lumină lină. Trupul ei a fost îngropat cu cinste, iar locul mormântului a devenit loc de pelerinaj și izvor de tămăduiri.
Contribuția sa la viața Bisericii
Deși viața sa a fost scurtă, Sfânta Tomaida a lăsat un ecou profund în conștiința Bisericii. Mărturisirea ei prin sânge a fost văzută nu doar ca un act de apărare a castității, ci și ca o mărturie împotriva păcatului înrădăcinat în structura lumii căzute. Sfântul Daniil Stâlpnicul, care a trăit în aceeași epocă, a avut o viziune despre ea și a poruncit ca moaștele ei să fie aduse cu cinste într-un loc sfânt. Acolo, mulți bolnavi, mai ales cei chinuiți de duhuri necurate, au primit vindecare prin rugăciunile sfintei.
Cultul Sfintei Tomaida s-a răspândit în întreaga lume ortodoxă, mai ales în Răsăritul creștin. În Biserica Ortodoxă Română, pomenirea ei la data de 14 aprilie este prilej de întărire pentru tinerii și tinerele care doresc să ducă o viață curată, în ciuda ispitelor lumii moderne. Ea este socotită ocrotitoarea celor ce luptă cu patimile trupești și un model pentru femeile creștine care își apără demnitatea și credința.
Actualitatea mesajului ei
Într-o lume dominată de relativism moral și de promovarea libertinajului sub masca libertății, mărturia Sfintei Tomaida este un glas viu al veacului duhovnicesc care strigă împotriva păcatului și cheamă la pocăință și sfințenie. Ea ne amintește că trupul omului este templul Duhului Sfânt și că a rămâne fidel poruncilor Domnului este mai presus decât viața însăși.
Pentru Biserica de astăzi, Sfânta Tomaida este o stea luminătoare în firmamentul sfinților mucenici, aducând mângâiere și putere celor care luptă cu ispitele firii căzute. Chipul ei blând, dar neînfricat, trebuie așezat înaintea ochilor sufletești ai tineretului creștin, ca un îndemn la viață curată, la hotărâre și la credință nestrămutată în Hristos.